DANSUL

Desigur, jamaicanii sunt recunoscuți în întreaga lume pentru pasiunea lor pentru dans. Dansurile care se găsesc în Jamaica îmbină stilurile europene și africane într-o formă unică, plină de energie. Câteva dintre dansurile locale istorice sunt „jonkonnu”, un dans practicat de sclavi în perioada Crăciunului, „bruckins”, apărut în perioada de după emancipare, și mai noul „ska”.

Dansurile europene precum maypole și cadrilul sunt executate frecvent pe muzică „mento”, în timp ce dansurile africane precum „gerreh”, „dinki-mini” și „ettu” au fost transformate de-a lungul timpului într-o formă de comentariu social la adresa vieții aspre de pe plantație. Noi stiluri de dans apar în mod constant pe insulă, dar aceste stiluri mai vechi reprezintă fundația solidă pentru noile mișcări contemporane. Sălile de dans (dancehalls) sunt cele mai bune locuri pentru a descoperi noi stiluri urbane, însă dansurile tradiționale ale culturii jamaicane sunt menținute vii prin eforturile unor organizații de prestigiu, precum Compania Națională de Teatru și Dans.

RELIGIA

Cea mai mare religie practicată în această țară este credința creștină, dar există, fără îndoială, și alte religii minoritare, precum iudaismul sau practici spirituale de origine africană precum Obeah, Kumina sau Pocomania.

Credința creștină a câștigat acceptare pe scară largă pe măsură ce aboliționiștii creștini britanici și misionarii baptiști s-au alăturat foștilor sclavi educați în lupta lor pentru drepturi și împotriva sclaviei.

Cu toate acestea, cea mai faimoasă religie asociată cu Jamaica este, fără îndoială, mișcarea Rastafari (rastafarianismul), o mișcare spirituală și politică complexă care a apărut pe insulă în anii de criză profundă din 1930. Aceasta a combinat creștinismul popular jamaican cu sentimentele pan-africane puternice, inspirate de Asociația Universală pentru Îmbunătățirea Condiției Negrilor (United Negro Improvement Association), fondată de vizionarul Marcus Garvey.